Mamica de Bucuresti

      Este adevărat că Haloween-ul este o sărbătoare importată, că are mult marketing în spate, pentru a genera vânzări de diverse, dar.... costumele sunt atât de tari, dovleacul e delicios și amuzant de sculptat, iar orice copil îmbracă costum de vrăjitoare de bunăvoie este un copil curajos, fără teamă de Bau-Bau!🎃     Andrada îmi spune de multe ori când nu mă atrage câte un lucru pe care ea il consideră super, că: am uitat cum e să fiu copil!     Poate mai uit uneori, dar copilăria cred că rămâne parte din noi toată viața. Îmi amintesc că îmi plăcea să mă costumez, așa că îi înțeleg pe copii de ce adoră Halloween-ul!! Si mie îmi place! E rost de costume grozave, colorate, cei mici (poate si cei mari, de ce nu?) își pot alege ce personaje vor ei, pentru că în luna octombrie mai toate magazinele au oferte dedicate acestei sărbători!     Cred că orice copil care se deghizează în vrăjitoare sau în fantomă, este un copil curajos care a învins teama de Bau-Bau. Dacă un copil râde și glume

     Top 3 super cărți cumpărate recent pentru copii: 1. Ema spune: noapte bună! 📘 Autor: Ioana Chicet-Macoveiciuc, #printesaurbana Aceasta poveste  o citești în câteva minute, dar are ceva aparte și este foarte frumos ilustrată. Este despre viața actuală așa cum o traim acum, în zilele noastre, alăuri de copii. Pare chiar o poveste spusă spre amuzament, la o cafea unei alte mămici, pentru că.. de ce sa nu recunoaștem, când ne întâlnim,  tot despre ei, despre copii, vorbim în mare parte și glisam pozele de pe telefoane cu mocuțele lor. Ema este o fetiță care ar e în jur de 3 ani și vorbesște limba stâlcită specifică vârstei, ceea ce o face adorabila. Când am citit  Anei (2 ani) cu o voce serioasă și cu intonație, cum pocește Ema cuvintele, a mustăcit și Andrada (9 ani) și asta a generat hohote de râs mai apoi, când am desfăcut cutiuța cu amintiri, despre cum spunea și ea odinioară rățucă sau oghindă (la oglindă). Cartea îndeamnă subtil la educația cu blândețe, ambii părinți se implică

  Tatiana este o bunică care la peste 60 de ani și-a luat permis pentru a putea să își aducă săptămânal nepotul cel mare la un centru pentru autism în București. Ea face un drum de mai bine de o oră dus și una întors, în fiecare zi de marți și de joi, cu cei doi nepoți în mașină: unul de 5 ani mereu agitat, pentru că așa se manifestă  autismul și unul de aproape 4 luni.  Pentru mine, acest om, este o lecție de viață pe care o împărtășesc cu voi.                                          -                             --  La 60 de ani mi-am luat permis de conducere pentru că toate autobuzele ajunseseră să mă ocolească. Știau ca urc cu un copil cu autism care este mereu agitat și țipă, se ia de alți oameni și deranjează " , mi-a spus Tatiana. Ne-am întâlnit într-o zi de miercuri în fața centrului de recuperare a copiilor cu  autism din Dristor. Luasem legătura pe Facebook, prin intermediul unui grup unde se pot oferii lucruri folosite, dar în stare bună și necesare altor persoane.